Uneori, când avem răgazul de a fi cu noi înșine, preț de o clipă sau…de o cafea, ne permitem să privim înăuntru și în afara noastră, cu ochii minții și ai sufletului, deopotrivă …Și funcție de locul în care te găsește drumul, poate de felul în care lumina zilei sau, paradoxal, a nopții, se revarsă întru limpezimea gândului și a simțirii, înțelegi și accepți. Că nu te-ai schimbat, doar vezi lucrurile în mod diferit. Primenit a nou, a schimbare. Că tu dai viață și rost celor ce în jurul tău și în legătură cu tine se petrec. Că pentru toate există un moment potrivit, un „acum”, nu „atunci” sau „candva” , un „azi”, nu un „ieri” sau un „mâine”, un ceas al împlinirii dincolo de care rămân toate, altele.. Suntem tot noi, cei dinainte și cei din piețe. Ești același, cu nouă lumină, în zi, în noapte, în viață. Având în ochi și în tine, nouă speranță… Gânduri…
