Despre primăvară.

Azi e despre primăvară… Primăvara ce timid se înfățișează sufletelor noastre încă amorțite de frigul iernii, întotdeauna parcă prea lungă și prea rece. Anotimp al începutului de viață țesut precum o minune din verde și muguri, din albastru senin și lumină de zi ce întârzie tot mai mult inserarea, din parfum de flori și culoare. Anotimp deopotrivă al zborului și al înfloririi… Dar mai ales, primăvara celei dintâi flori care ne amintește iar și iar că nu există iarnă care să oprească floarea din drumul ei spre fragilă dar sigură și atât de frumoasă întrupare… Și, de ce nu, despre primăvara din suflet, din viață, uneori îndoite de vântul înghețat al unei ierni nefiresc de lungi. Primăvară cu care mă învălui și mă înalț asemeni florii albe, fără să uit o clipă, cât de fragilă sunt. Azi e despre primăvară. Pentru toți cei ce trăiesc primăvara cu sufletul insorit și aleargă prin verdele ei plin de lumină spre nou și binefăcător început. De timp. De înflorire. De viață…