Lumea fiicei mele…
Flori, flori, flori… Culoare și migală, nuanțe și grijă la detalii…
Suflet de copil, încă alergând prin iarba plină de flori a copilăriei… Pentru încă puțină vreme. Prea puțină..
Sper să păstreze și să poarte cu ea în viață aceste culori și tușe atât de vii, atât de senine! Să privească mereu lumea cu sufletul cu care a inflorit albul pânzei ăsteia…
Te iubesc, copil minunat!
Și, vorba cântecului, sufletul să îți fie mereu, în zori, un câmp de flori!…
