Poate că numai undeva, în noi, există un timp autentic al sărbătorii…
În restul clipelor noastre, de vremelnică trecere, suntem prezenți, în întreg sau bucăți, după cum sufletul simte și se află într-un acum, uneori infinit, alteori fals… Uneori plin de bucurie și soare, alteori de un cenușiu trist. Dar, de multe ori, fără a ține seama de străvechea rânduială a sărbătorilor din calendare… Ci doar de acea așezare a tuturor rosturilor vieții noastre. Fie ele împlinite, năzuite, nerostite sau chiar neștiute…
Vă doresc azi ca toate calendarele și rosturile vieții să vă fie scrise mereu cu aceleași slove și de cele mai multe ori să aduceți, în clipa de sărbătoare, autenticul din suflet…
Să vă bucurați și să priviți cu ochii copilăriei, sărbătoarea…
Din calendar. Și din voi…
Precum copiii ale căror mânuțe au făcut, lângă noi și cu noi, coș cu aripi și ochi, pom cu ouă, pentru zi de sărbătoare…
Din calendare și din sufletul lor curat.
