O dimineață cu liniște, cafea și flori…
Cu mireasma copilăriei, una dintre ele, unică…
Dar înainte de toate cu mine, în cele dintâi clipe ale zilei. Clipe de răgaz, de introspecție, clipe în care cu bucurie realizez, printre gânduri de tot felul, că ochii aceștia uneori obosiți de întuneric sau de urât, de griuri sau de nesomn, nu au uitat să privească și să descopere adânci înțelesuri în cele ce îi înconjoară. Și, poate preț de un moment doar sau de clipe întregi , să găsească tihna, fericirea, frumusețea. În pete de culoare și de verde, într-o adiere de parfum de floare, în crâmpeie de amintiri.
Și sufletul mai știe încă să se bucure de o imagine, de o clipă, de un gând, suspendat între vremi și timpuri, între atunci și acum, dar așezat cu speranță pe drumul spre undeva, cândva… unde va găsi cu siguranță liman de liniște și fericire.
O dimineață, o floare, o cafea, un gând, o stare.
Și eu, aceeași…
P. S. Vă amintiți parfumul garofițelor copilăriei? Închideți ochii doar….
