Afytos Afytos
Mergând pe pietruite căi, într-o lumină ce odată pătrunsă în sufletul meu, și-a făcut casă pe viață, cu marea la picioare și aceste tărâmuri pentru totdeauna în inima mea, am înțeles de ce grecii au dat lumii filosofi, gânditori, legende… În timp ce alții au pietruit drumuri, au durat poduri și apeducte.
Pentru că aici, pe pământ cu măslini seculari și petale colorate de flori ce de neînțeles parcă își iau seva din soare și cald , după ce ridici privirea spre cer și departe, peste infinit de albastre ape, după ce lași lumina… acea lumină ce numai aici o afli, să te cuprindă, dacă asculți marea și lași vântul să-ți vorbească, totul aici te așează cu grijă pe liniștite căi…
De visare. De uitare. De trăire…
Undeva departe, dincolo de lume. De toate.
Doar cu tine.
Simțind. Visând. Trăind…
