Undeva, în sufletul fiecăruia dintre noi, sălășluiesc clipe pe care cu nesfârșită grijă le – am așezat în rândul amintirilor ce poartă în ele parfum de împlinire, de liniște, de iubire….
Și dacă clipa și trăirea au fost într-un gest de neprețuită inspirație…oprite, ele vor dăinui timpului, spre iar și iar senină aducere aminte.
Și emoție…
Privesc pasul unui copil minunat, ce încă își crește aripile sub blândă susținere și mă întreb ce poate viața să aștearnă mai frumos decât un drum pe care pasul mamei să fie, atât de potrivit însoțit, de cel al sufletului pe care ea l-a zămislit și l-a crescut, și l-a-nflorit, până când a deprins mersul pe cale?
Poate doar clipe ca aceasta, în care timpul pare să se fi oprit în loc și fericirea să-și fi făcut cuib în pasul spre senină zare, în care s-a adunat parcă tihna întregii veri și limanul unor vremuri cu răscruci de tot felul .
Mamă și fiică. Viață nouă, același pas…
Încredere. Înțelegere. Iubire…
Mamă și fiică…
