Pentru că e septembrie, este despre prima zi de școală, despre copii, dar mai ales despre noi, dascăli și părinți deopotrivă, responsabili pentru omul ce va crește din fiecare tânăr suflet pe care l-am primit. Spre a-l educa… Cu drag, cu frumos, cu atenție și cu răbdare. Pentru a-l învăța drumul și a-l pregăti pentru viață…Și, așa cum spune dascălul din film, pentru a scoate din copil, din fiecare copil, ceea ce are mai bun în el.
Am știut întotdeauna că a fi învățător este o profesie vocațională, cu care te naști și care, indiferent de drumul pe care viața îți poartă pașii, rămâne acolo, în suflet și în felul tău de a fi, de a iubi, de a da copiilor ceea ce ei au nevoie, pentru a crește frumos. Dincolo de programe, de manuale, de sisteme, de toate cele ce pot merge bine sau rău, indiferent de voința dascălilor.
A fi dascăl începe adânc în suflet și în conștiință și continuă acolo unde se închide ușa clasei și rămâi singur cu copiii, cu ochii lor în care se ascunde o lume, lumea de suflete ce ți – au fost încredințate.
În fiecare an, cu prima zi de școală a copilului meu, mi-e dor de diminețile în care deschideam acea ușă…
Și mă rog ca pentru toți copiii ce mâine încep școala ușa clasei să fie deschisă de dascăli precum doamna din film!
Codru, A-DASCAL-ita mea!