E parcă toată căldura domoală a acestei toamne ce cu nesfârșită cumințenie… a pământului, a frunzelor, a cerului….cine mai știe? … s-a așternut ofrandă ochiului, sufletului, pasului meu.
E drum de frunze în nuanțe mierii, e tributul pădurii adus anotimpului, întru nesfârșită încântare.
Am primit azi, între copaci cu auriu freamăt, din suflet curat de copil, apelativ drag mie : pădure…
Sunt Codru.
Sunt pădure.
Simplu. Precum simple dar pline de înțelesuri sunt vorbele și sufletul copiilor…
Sunt Codru…
