Despre iubire s-au scris fără de număr rânduri, s-au fredonat cu emoție în glas și în suflet note, s-au potrivit rime și tușe de culoare au fost țintiute întru veșnicie pe pânze….
Cu iubire s-au împletit culori și parfumuri în mănunchiuri de flori, cu iubire s-au întâlnit priviri și atingeri și fără de margini doruri tot din iubire s-au zămislit…
Din iubire s-au născut prunci și nopți de veghe și dimineți cu grabă, din iubire s-au înălțat zmeie peste suflete și curcubeie peste vieți…
Tot din iubire își face lacrima cuib în colț de ochi și fiorul sălaș în unghere de trup, cum din iubire s-a născut mângâierea și nesomnul mamei dar și taina cu care cei doi pot să cuprindă lumea în căușul palmelor ce se țin strâns, într-o privire, într-o atingere, într-un gând…
Iubire e în raza de lumină a fiecărui început de zi, e zâmbetul ce înflorește chipuri, e lumina din priviri și frumosul din binele pe care îl facem.
Iubirea…
E drumul spre acasă, acolo unde sufletul prinde aripi și timpul nu mai există… E limanul de liniște și de înălțare…
E tot și mai mult de atât.
E infinitul…
Din iubire…
