Dunăre, Dunăre…

Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere…
Cu vânt în plete și atâta necuprins în suflet!
Și albastrul infinit de cer.
Și nemărginiri de gânduri.
La margine de ape. Și de pământuri.
La fel curgătoare să-mi fie drumurile și senin timpul ce va fi să vie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *