Așa ar fi, dacă ar fi…

Dacă timpul s-ar opri în loc, preț de o clipă sau de o veșnicie, dacă cer și mare ar fi posibil de pus într-o secundă trăită sau într-un timp suspendat între lumi, între temeri, între lumini și umbre, între surâs și lacrimă, cu infinită grijă aș așeza toate cele ce ochi și suflet au strâns în zi însorită și plin de lumină loc, așternut pașilor mei spre fără de margini încântare…
Și aș închide pleoape peste toate și mi-aș face din amintirea zilei căuș, păstrând cu sfințenie în el, prin timpuri și prin mai reci sau mai triste, indiferente anotimpuri, ceva sau tot din măreția și nemărginirea acestei lumi care ne încape și pe noi, simpli, neînsemnați privitori…
Și aș rămâne iar și iar, fără de aer și fără de cuvinte care să poarte în ele pe deplin sublimul unei clipe, al unei trăiri, al unui zbor deasupra tuturor orizonturilor cele știute, cuprinse, imaginate vreodată…
Așa ar fi, dacă ar fi…