La mulți ani, copilărie!

Azi a fost despre ei dar și despre noi, copii de toate vârstele, în culori de vreme nouă și în tușe de alb și negru deopotrivă.
A fost și este despre candoare, despre zâmbet, despre grijă, despre veghe, despre bucuria de a simți iubirea aceea fără de margini și întreaga lume într-o privire, într-o mânuță, în lumina unui zâmbet, în primul pas și cel dintâi cuvânt.
A fost despre amintirea primei zile de școală, a ei, a mea… nici nu mai știu, la fel de vie și azi, ca atunci și ca în toamna retraită an de an cu ea.
A fost despre maidanele copilăriei, pe care fără griji aleargă nesfârșit, copii de azi și de odinioară, cu aripi largi, fără de teamă. A fost despre acei ochi de copil în care stă întreg seninul lumii și numai umbre jucăușe își fac loc.
Și am înțeles azi, printre poze și amintiri de tot felul, copil al unei mame și mamă a unui copil ce a crescut parcă într-o clipă, că sunt până la urmă la fel: copil de azi și copil de ieri.
La mulți ani, copilărie!
La mulți ani, copila mea!