Tihnă de duminică.
Într-o clipă furată ploii și vieții în continuă mișcare.
Oare unde alergăm?
Mă întreb și eu așa, cu privirea pierdută în trandafirii mei și lavandă autohtonă, cu nimic mai prejos față de flori ce ne lasă muți de uimire și adâncă admirație prin cine știe ce meleaguri, pe care le străbatem cât de des ne este cu putință, și cu pasul (grăbit… bineînțeles) și cu banul (trudit tot de noi).
Prea des uităm să zăbovim preț de o clipă sau de un gând, spre frumosul de lângă noi și din noi, spre ceea ce avem și ne este atât de aproape.
Preț de o duminică, de o cafea bună, de un moment de liniște…
De un suflet drag, alături!
.
