La pas și la popas, prin istorie milenara și istorii contrastante, pășind și respirând aerul unor locuri atât de străvechi, în care s-au suprapus timpuri și civilizații, lăsând fiecare urme ale trecerii. În piatră dar și în cronici și parcă în aerul albastru, în vuietul de mare. Au fost atunci, sunt acum. Le simți, la asculți. Cu ochii, cu sufletul…
O țară despre care nedrept de puțin se știe. Care înseamnă mai mult decât abundență, răsfăț și număr de stele. Care înseamnă istorie, tradiții.
O țară în care cuvinte ca „trudă”, „zâmbet”, „politețe”, definesc oameni simpli, necăjiți, adeseori invizibili pentru turistul grăbit să ia totul, să trăiască din plin zilele unui sejur.
Se văd în ochii lor, în ceaiul pe care ți-l oferă în bazar, în muncile grele pe care le fac, bătrâni, tineri, din zori și până târziu în noapte, fără să atingă, fără să deranjeze, uneori fără să existe parcă, dincolo de noi, fiind parcă într-o altă lume. Umilă, cenușie, resemnată.
Două lumi.
Multe istorii.
Vremuri străvechi și noi, deopotrivă.
Contraste.
