Acum cinci ani am așezat între amintirile cu parfum și culoare trandafirii imperiali din Viena.
Și sigur undeva în mine a încolțit gândul de a avea propriul colț de frumos, de o lună mai fără de sfârșit, de primăvară, până la urmă.
L-am creat intre timp și acum diminețile îmi infloresc zilele.
Grădina e raiul meu, pe pământ, nu în gând…
(Vă invit și pe voi, într-o postare ce va urma, nu la Viena, ci în locul în care timpul se oprește pentru mine în loc și gândurile rele dispar.) 🙃
